Gadget girl

Sunt robo-dia-gadget accesorizata si nu ma feresc sa arat. Nu ostentativ. Incerc sa iau in considerare mereu unde merg, cum ma imbrac si cu cine am de.a face. E foarte complicat sau chiar inacceptabil pt cineva necunoscator, sa vada atatea dispozitive, sa „rumege”informatiile sau chiar si o simpla vedere a unei chestii pe mana.

Evident ca nu.s datoare sa raspund indiscretiilor, dar daca se iveste ocazia unui dialog cu bun simt, raspund pe larg cu detalii si demonstratii :-)) Ma bucur tare cand pleaca omu cu o informatie noua, n.a trait degeaba in acea zi, a invatat ca exista diabet cu insulina fara sa fii pe moarte, ca exista pompa de insulina sau senzor fara sa fii miliardar :-))

 

O noua preocupare

„De cand am pompa de insulina, pot sa ma bucur de viata!” ar suna o reclama. Cam asa suna toate reclamele: „de cand iau acest produs minune, am reinvatat sa traiesc”.

Pai, cine te-a oprit pana acum sa nu te bucuri de viata, sa nu-ti dai singur o palma care sa te trezeasca si sa inveti sa fii fericit?!  Tu.

Fiecare avem momente proaste, de pesimism, de stagnare, de neputinta, de disperare. Dar astea trec, dupa cum nici fericirea nu tine la nesfarsit.

Ce vreau sa spun? Ca fericirea nu sta intr-un obiect….decat daca acel obiect e o pompa de insulina :-))

Si acum vine partea neplacuta. Ca sa ai acest obiect iti trebuie rabdare multa si dorinta si toate starile alea complicate care aproape ca te deprima. Trebuie sa inveti ce inseamna un tratament clasic cu insulina (teste de glicemie, injectii cu insulina, hipoglicemii, hiperglicemii, carbohidrati). Sa stii ce faci, sa faci corect si totusi sa nu obtii rezultatul dorit si cu cat incerci, cu atat sa te dispere ca nu reusesti decat uneori…cand vrea el,nu cand vrei tu.

Apoi te ambitionezi si zici ca vrei altceva. Dar ce? Si incepi sa cauti pe google pompe de insulina….poze in primul rand, ca nu vrei sa arati blindat cu tot felul de chestii care se vad. Nu vrei sa stie nimeni nimic, desi nimeni nu stie nimic. Si daca le arati si le zici, ei tot nu stiu…majoritatea.

Ok, te linistesti. Nu pare ceva complicat, iar daca pustii si copiii pot sa o poarte, sigur poti si tu. Doar ca ei nu o butoneaza, ci doar o poarta, parintii au grija de tot. Tu trebuie sa o cari, sa ai grija de ea si sa o butonezi si sa o manevrezi. Esti pregatit? Normal ca nu.

Si te apuci sa strangi hartii, sa faci analize, sa-ti faci planuri, sa te razgandesti, apoi sa devii iar entuziasmat. Cu emotii, depui dosarul pt aprobare si speri sa primesti candva pompa…peste 2 luni sau peste 1 an…cum ai sansa.

Uiti ca vrei pompa, nu mai speri sa o primesti, apoi iti aduci aminte de ea, incep iar sperantele sa se adune, apoi iar uiti. Si o primesti! Nu-ti vine sa crezi. Ti se face frica…si ce faci acum cu ea?!?! Nu o sa poti singur sa te ocupi de tot, e imposibil, sa calculezi si sa ai grija de atatea noutati, sa o iei peste tot, sunt atatea situatii, nu o mai vrei.

Dar daca ai ajuns pana aici, de ce sa te opresti? Fie ce o fi. Daca te descurci, o opresti, daca nu, o dai inapoi. Si incepi reinvatarea tratamentului clasic, pe care parca l-ai uitat si nici nu l-ai stiut, de atatea emotii. Inveti lucruri noi, logice, evidente dar pe care nu le-ai sesizat.

Si functioneaza! Totul e perfect, parca nici n-ai diabet. Ai totul la cateva apasari de buton, mananci ce vrei si cand vrei, iar glicemiile sunt minunate…mai putin atunci cand incerci lucruri noi si nu stii la ce sa te astepti si glicemia e muuult pe langa ce-ti doreai. Dar e perfect pt ca in continuare te stresezi si te gandesti la ce si cum faci, nu pt ca merge ea singura.

Asta e noua mea preocupare! Sa am grija de mine cu ajutorul pompei.

 

 

O scurta vizita

…am sa fac azi la mine pe blog. Dupa 2 ani.

Am mai vrut sa scriu,dar nu am fost in forma. Nu m-am simtit ok sa trec aici ce gandeam, ce as fi vrut sa scriu uneori si poate ar fi trebuit, desi asta a fost motivul blogului: sa vorbesc” singura”.

Intre timp, cred ca ati observat ca a devenit la moda facebook :-)) cine nu are,nu exista, glumea o cunostinta. Nu-mi place totala lipsa de confidentialitate si chiar am sters din „prieteni” pt ca nu am considerat necesar sa stie ce fac eu o persoana cu care m-am vazut o singura data in viata, dar cu care apoi n-am mai avut vreo discutie si nici persoanele cu care ma vad zilnic,dar nici macar nu raspund la un simplu salut.

Asa ca incerc sa revin la blog si sa mai povestesc din ultimele constatari si ispravi. Ideea e ca sunt mai optimista decat eram acum 2 ani si incerc sa invat ceva nu doar din experientele mele, ci intai din ale altora.

 

activitati de weeeeeeekend

In weekendul 17-18 mai, se organizeaza evenimente ce va pot interesa:

– teatru. La TNB se joaca 4 piese, deci aveti ce alege. Ar mai fi o varianta teatrul Metropolis cu mult ravnita piesa Lectia de violoncel.

– sport. World Class organizeaza un eveniment de group fitness in piata Victoriei, de dimineata pana seara. Intrarea e libera cu inscriere prealabila.

– tot sport. Semimaratonul International Bucuresti incepe din piata Constitutiei, este cu taxa de inscriere destul de mare din punctul meu de vedere (20-40 euro), pot participa si copiii. Este pt cine se trezeste foarte devreme, pt ca incepe la 8.30.

– si mai mult sport. In diverse orase din tara, se organizeaza crosuri, circuite auto-moto sau ciclism.

– hobby. In campusul Agronomie este targ de horticultura cu expozitie, pt pasionatii de gradinarit.

 

cel mai eficient regim

Daca vrei sa slabesti, iti pui aparat dentar si iti pleaca pofta de mancare. Te doare si nu mai poti infuleca in viteza, cum facem toti cand ne e foame. Trebuie sa tai in bucatele, sa mesteci pe toate partile, sa ai grija sa nu mesteci prea repede pt ca te dor dintii. Durerea de dinti este cea mai pacatoasa, nu din cauza mentalitatii ca la dentist o sa fii chinuit pana lesini, ci din cauza scurtului traseu nervos pana la creier.

Daca vrei sa te ingrasi, te duci la sala. Consumi energie si apoi ti se face foame de nu mai vezi decat farfuria din fata ta. Pentru a nu avea surpriza sa ti se faca rau in timpul antrenamentului, e de preferat sa mananci inainte, lucru pe care nu l-ai face daca ai sta tolanit la tv sau pc. Bei mai multa apa, ceea ce nu faci niciodata cum zic medicii (minim 2 litri), iar daca ai ghinion, se si asimileaza.

Teoria e una, practica e alta…tadam.

fara titlu

WordPressul ma intreaba ce vreau sa postez…..nu stiu, nu m-am hotarat, poate are el vreo idee.

Gandurile sunt multe,dar ce merita scris si ce merita sa ramana la mine in cap? Cam asa am zis mereu cand am vrut sa mai scriu ceva. Sunt mini-pesimista si semi-deprimata de ceva vreme. Am scurte momente de imi vine sa-i iau pe toti in brate si sa le zambesc si sa cant ” because I’m happy, clap if you’re happy, happyyyy”. Asta se intampla la trezire si mai dureaza vreo 2-3 ore. Apoi imi vine sa-i strang pe toti de gat si sa nu mai cant „I’m happy”. Restul zilei sunt in stare de autoconservare, hibernez.

Problemele, m-am gandit eu, sunt generate de oameni care absorb energia celorlalti si dauneaza sanatatii lor. Nu se simt bine pana nu fac rau in orice modalitate: o vorba, o privire, un gest cat de mic. Psihic, suntem toti fragili. Fizic, majoritatea nu observa sau nu vor sa observe. E mai simplu sa faci rau decat sa faci bine. Nu ar fi mai simplu sa adormi cu zambetul pe buze si inima tresarind de bucurie inexplicabila,doar pt ca te-ai purtat frumos si ai fost placut? De ce sa adormi incruntat de furie si nemultumire?

Acum o saptamana, am trait o alta experienta deosebita, in urma careia 2 zile am fost bucuroasa si incantata de oameni in general. E un record, trecand de la 2 ore la 2 zile. Imi face bine sa stau langa copii, imi plac copiii si avem multe de invatat de la ei. Sunt lucruri pe care noi, din cauza rutinei si a vitezei cu care trecem prin viata, le uitam sau nu vrem sa le luam in seama. Faptul ca ei au niste parinti deosebiti care ii ajuta sa-si traiasca asa cum trebuie copilaria si ii sprijina asa cum ar trebui toti parintii sa o faca, imi confirma ca mai exista si „oameni umani”. De aici incantarea mea si buna dispozitie.

Acum pot sa ii raspund WordPressului ce vreau sa postez: o multumire pt Ioana si dna Vlaiculescu, pt ca ceea ce fac ele se reflecta in psihicul si spiritul meu, iar cuvintele nu mai au loc.

sunt in grafic

Pentru ca minunata noastra casa de asigurari de sanatate, deconteaza doar 2 analize de hemoglobina glicozilata/an, m-am ambitionat sa-mi fac analiza la fiecare 2 luni. Stiu ca se recomanda la 3 luni, dar mi se pare mai corect asa, pt ca celulele rosii totusi nu au o durata de viata chiar de 3 luni.
Dupa un rezultat de 5 si ceva % prin vara-toamna, cand mi s-a parut dubios de mica, am zis sa continui si sa refac analiza peste 2 luni. A iesit 7%, deci mai mult ca sigur nu avea cum sa creasca asa mult in doar 2 luni, mai ales ca nu am avut decat vreo 2 saptamani de glicemii aiurea.
Apoi, a mai fost 7% si 6,9% ieri. Nu sunt multumita, asa ca mai insist 😀
Am facut analizele la Gral Batistei, dar numai cand am avut trimitere de la medicul specialist, pt ca mereu e coada, dureaza multe zile pana ai rezultatul, iar fara trimitere costa 40-45 lei, nu mai tin minte exact. Asistentele sunt angajatele policlinicii, unde este amplasat laboratorul, nu prea au chef de nimeni.
La Synevo Titan, au un program de recoltare destul de lung, nu doar pana la 12, ca la restul laboratoarelor. Nu e aglomerat, sunt doar cateva in Bucuresti, iar pretul analizei este 36 lei, primesti SMS chiar in aceeasi zi cand a fost recoltat, ca rezultatul e gata. Am nimerit niste asistente amabile, cabinetul era plin de desene si jucarii pt copii.
La Medlife Titan, stai la coada mult si nu au un sistem prea bun de gestionat lucrul asta. Lumea sta fix in fata usii si intra cum au chef in cabinet, desi tu stai frumos si astepti pe scaun, dar iti pierzi randul….ca la romani. Asistentele sunt nesuferite si fara chef, nu stiu sa se poarte cu cineva cu vene subtiri si elastice…ca mine 😀 Rezultatul e gata a doua zi.
Mai experimentez si alte laboratoare, desi la Synevo cred ca voi reveni cand am ocazia.

Mini-Muzeul virtual al diabetului

Umbland pe diverse pagini am dat peste un Muzeu virtual al diabetului. E foarte rarefiat, dar suficient, destul de interesant, daca vreti sa vedeti cum se chinuiau persoanele cu diabet acum zeci de ani, cand se testau sau isi faceau insulina.
Pe de o parte, e trista situatia… cand am vazut ca la noi inca mai exista si se foloseste, ce era la francezi acum 10 ani…
Mai gasiti si poze de la Saloanele de diabet, din ultimii ani, din Franta.
http://www.vivreavecundiabete.com/musee/index.php
Frumos, nu?

Analize gratuite

Da, gratuite. Uimiti-va!
Am sunat la Med-as si au o campanie destul de importanta: Luna Diabetului la Med-as.
Intre 10 noiembrie 2011 – 10 decembrie 2011 ofera gratuit un set complet de investigații pentru evaluarea și depistarea diabetului. Deci cine are diabet si vrea sa-si faca niste investigatii sau cine vrea sa-si verifice sanatatea, la clinica Titan si Unirea, se poate duce cu buletinul, incepand cu ora 7.30, sa i se recolteze sange si sa fie consultat.
• Examen fund de ochi
• Examen EKG
• Analize de laborator (Hemoleucogramă, glicemie, hemoglobină glicozilată, colesterol total, HDL, LDL, trigliceride, uree, creatinină, acid uric)
• Testarea sensibilității periferice a piciorului
• Consultație, evaluare generală și recomandări la medicul specialist diabetolog

Nu e nevoie de programare.
Eu asa zic ca ar arata o sarbatorire a diabetului, nu cu baloane, un test de glicemie, un pix, o bomboana fara zahar.

2 zile NEimportante

Cu ocazia zilei mondiale a diabetului, 14 noiembrie, nu am scris nimic….Imi pare rau ca am refuzat invitatiile, dar sunt fara cuvinte.
In vinerile precedente, se purta ceva albastru. Nu am purtat nimic, pentru ca nu am nimic albastru.
Trebuia sa particip la un schimb de felicitari, dar ce sa am eu de zis unei persoane, care e mai fericita, ingrijita si bagata in seama de statul in care traieste? In mod sigur, ea va avea parte de urarea mea, dar eu nu as avea niciodata parte de urarea ei…un tratament vindecator.
Sunt atatea metode de tratament ale diabetului sau de imbunatatire a vietii, dar la care nu am acces. Nici daca as avea bani, nu as putea sa beneficiez de ele, pt ca ma impiedica statul! Si acum ajung la cealalta zi:

Cu ocazia zilei nationale a Romaniei, as avea ceva de zis, dar nu pot sa reproduc gandurile mele aici.
Ma enerveaza cei care ureaza La multi ani romane, Romania te iubesc, imi iubesc tara, etc. pentru ca mi se par ipocriti (sunt tocmai cei care se vaita ca n-au bani niciodata, vor sa plece afara).
Ma enerveaza si cei care zic fuck you Romania, tara de rahat, tara de hoti si corupti, etc. pentru ca tocmai ei sunt aceia care au afaceri prospere, joburi bine platite, o familie sanatoasa, o casa nou mobilata.

Mai bine tac, pt ca „am impresia” ca nu m-am trezit bine dispusa.