O noua preocupare

„De cand am pompa de insulina, pot sa ma bucur de viata!” ar suna o reclama. Cam asa suna toate reclamele: „de cand iau acest produs minune, am reinvatat sa traiesc”.

Pai, cine te-a oprit pana acum sa nu te bucuri de viata, sa nu-ti dai singur o palma care sa te trezeasca si sa inveti sa fii fericit?!  Tu.

Fiecare avem momente proaste, de pesimism, de stagnare, de neputinta, de disperare. Dar astea trec, dupa cum nici fericirea nu tine la nesfarsit.

Ce vreau sa spun? Ca fericirea nu sta intr-un obiect….decat daca acel obiect e o pompa de insulina :-))

Si acum vine partea neplacuta. Ca sa ai acest obiect iti trebuie rabdare multa si dorinta si toate starile alea complicate care aproape ca te deprima. Trebuie sa inveti ce inseamna un tratament clasic cu insulina (teste de glicemie, injectii cu insulina, hipoglicemii, hiperglicemii, carbohidrati). Sa stii ce faci, sa faci corect si totusi sa nu obtii rezultatul dorit si cu cat incerci, cu atat sa te dispere ca nu reusesti decat uneori…cand vrea el,nu cand vrei tu.

Apoi te ambitionezi si zici ca vrei altceva. Dar ce? Si incepi sa cauti pe google pompe de insulina….poze in primul rand, ca nu vrei sa arati blindat cu tot felul de chestii care se vad. Nu vrei sa stie nimeni nimic, desi nimeni nu stie nimic. Si daca le arati si le zici, ei tot nu stiu…majoritatea.

Ok, te linistesti. Nu pare ceva complicat, iar daca pustii si copiii pot sa o poarte, sigur poti si tu. Doar ca ei nu o butoneaza, ci doar o poarta, parintii au grija de tot. Tu trebuie sa o cari, sa ai grija de ea si sa o butonezi si sa o manevrezi. Esti pregatit? Normal ca nu.

Si te apuci sa strangi hartii, sa faci analize, sa-ti faci planuri, sa te razgandesti, apoi sa devii iar entuziasmat. Cu emotii, depui dosarul pt aprobare si speri sa primesti candva pompa…peste 2 luni sau peste 1 an…cum ai sansa.

Uiti ca vrei pompa, nu mai speri sa o primesti, apoi iti aduci aminte de ea, incep iar sperantele sa se adune, apoi iar uiti. Si o primesti! Nu-ti vine sa crezi. Ti se face frica…si ce faci acum cu ea?!?! Nu o sa poti singur sa te ocupi de tot, e imposibil, sa calculezi si sa ai grija de atatea noutati, sa o iei peste tot, sunt atatea situatii, nu o mai vrei.

Dar daca ai ajuns pana aici, de ce sa te opresti? Fie ce o fi. Daca te descurci, o opresti, daca nu, o dai inapoi. Si incepi reinvatarea tratamentului clasic, pe care parca l-ai uitat si nici nu l-ai stiut, de atatea emotii. Inveti lucruri noi, logice, evidente dar pe care nu le-ai sesizat.

Si functioneaza! Totul e perfect, parca nici n-ai diabet. Ai totul la cateva apasari de buton, mananci ce vrei si cand vrei, iar glicemiile sunt minunate…mai putin atunci cand incerci lucruri noi si nu stii la ce sa te astepti si glicemia e muuult pe langa ce-ti doreai. Dar e perfect pt ca in continuare te stresezi si te gandesti la ce si cum faci, nu pt ca merge ea singura.

Asta e noua mea preocupare! Sa am grija de mine cu ajutorul pompei.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: